trena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRENÁ, pers. 3
trenează, vb. I.
Intranz. (
Livr.)
1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi.
2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din
fr. traîner.