trend (Marele dicționar de neologisme, 2000)TREND s.n. Direcție principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluții pe termen lung; mișcare economică de lungă durată (< engl.
trend)
trend (Dicționar de neologisme, 1986)TREND s.n. 1. (
Anglicism; ec.) Situație, evoluție a pieței, a comerțului.
2. (
Biol.) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). [Pl.
-duri. / < engl.
trend].
trend (Dicționar de argou al limbii române, 2007)trend, trenduri s. n. (pub.) tendință
trend (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*trend s. n.,
pl. trénduritrend (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREND, trenduri, s. n. Tendință. —
Cuv. engl.