tren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊
Tren subteran = metrou. ◊
Expr. A scăpa (sau
a pierde)
trenul = a scăpa o ocazie favorabilă.
2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (
Înv.)
Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă.
3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊
Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe.
Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație.
Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore.
Tren de aterizare (sau
de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau a amerizat).
4. (În sintagma)
Tren anterior (sau
posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din
fr. train.tren (Dicționar de neologisme, 1986)TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc.
2. (
Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦
Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe;
tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac servind la descrețirea și paralelizarea fibrelor;
Tren de aterizare v.
aterizare.
3. Tren anterior (sau
posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr.
train].
tren (Marele dicționar de neologisme, 2000)TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac la descrețirea și paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr.
train)
tren (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. –
Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (›
mr.),
tc.,
bg. tren. –
Der. trenă, s. f. (coadă de rochie),
cf. Graur,
BL, IV, 117.
tren (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tren, trenuri s. n. (intl.) razie a poliției.
tren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tren s. n.,
pl. trénuritren (Dicționaru limbii românești, 1939)*tren n., pl.
urĭ (fr.
train, d.
trainer, a tîrîi. V.
antrenez). Șir de vagoane trase de locomotivă:
tren rapid saŭ
accelerat, tren de plăcere. Drum de fer [!], cale ferată:
a pleca cu trenu, pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate ca făcînd parte din cavalerie și comandate de ofițerĭ provenițĭ din cavalerie) însărcinate cu transportu bagajelor (maĭ ales cu subsistența) uneĭ armate:
armata românească are cîte un divizion de tren de fiecare corp de armată. Șir de căruțe de bagaje ale unuĭ regiment (
trenu regimentar) saŭ de munițiunĭ de artilerie (
tren de artilerie).
tren (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tren n.
1. șir de vagoane trase de o locomotivă:
tren de mărfuri; 2. corp de trupe însărcinat cu transportul bagajelor:
tren de echipaje; 3. toate cele trebuincioase pentru serviciul tunurilor:
tren de artilerie; 4. numele unui joc de copii (= fr.
train).
tren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊
Tren subteran = metrou. ◊
Expr. A scăpa (sau
a pierde)
trenul = a scăpa o ocazie favorabilă.
2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (
înv.)
Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă.
3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊
Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe.
Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație.
Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore.
Tren de aterizare (sau
de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat).
4. (în sintagma)
Tren anterior (sau
posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. — Din
fr. train.