tremurici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREMURÍCI, (rar)
tremuriciuri, s. n. 1. Tremur.
2. Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare, cu spini moi pe fața inferioară, care crește în pădurile de brad, pe trunchiurile putrede
(Tremellodon gelatinosum). –
Tremura +
suf. -ici.tremurici (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tremurici, tremurici s. m. adept al sectei religioase penticostale.
tremurici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tremuríci s. n.,
pl. tremuríciuritremurici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREMURÍCI, tremuriciuri, s. n. 1. Tremur.
2. Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare, cu spini moi pe fața inferioară, care crește în pădurile de brad, pe trunchiurile putrede (
Tremellodon gelatinosum). —
Tremura +
suf. -
ici.tremuricĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tremuricĭ n., pl.
urĭ (d.
tremur).
Iron. Tremurătură, fior, scuturătură, bîțîĭală:
pe bețiv l-a apucat tremuricĭu. S. m. Om care tremură din obișnuință (de ex., cînd e în societate):
domnu Tremuricĭ. Pop. Gelatină.