treierat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREIERÁT s. n. 1. Faptul de
a treiera; treier, treieriș.
2. Timpul când se treieră; treier, treieriș. [
Pr.:
tre-ie-] –
V. treiera.treierat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)treierát s. n.treĭerat (Dicționaru limbii românești, 1939)treĭerát n., pl.
urĭ. Acțiunea de a treĭera dese-orĭ. Timpu cînd se treĭeră:
pe la treĭerat. V.
secerat.treierat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREIERÁT s. n. 1. Acțiunea de
a treiera; treier, treieriș.
2. Perioadă de timp în care se treieră; treier, treieriș. [
Pr.:
tre-ie-] —
V. treiera.