treierare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TREIERÁRE,treierări, s. f. Acțiunea de a treiera și rezultatul ei. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.
treierare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) treieráre s. f., g.-d. art. treierắrii
treierare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TREIERÁRE s. f. Acțiunea de a treiera și rezultatul ei. [Pr.: tre-ie-] — V. treiera.