treiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREIERÁ, tréier, vb. I.
Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊
Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor.
2. Fig. (Rar) A cutreiera. [
Pr.:
tre-ie-. –
Var.: (
reg.)
trierá vb. I] –
Lat. tribulare.treiera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)treierá (-r, -át), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. –
Var. treera, triera. –
Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu,
Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885),
cf. it. trebbiare (
sard. triulare),
prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. –
Der. treier (
var. Mold. trier),
s. n. (treierare, treierat);
treierat, s. n. (acțiunea de a treiera);
treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul);
treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat);
treieriș, s. n. (treierat);
treierătură, s. f. (grîu treierat).
treiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)treierá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tréierătreiera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREIERÁ, tréier, vb. I.
Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊
Mașină de treierat = batoză.
2. Fig. (Rar) A cutreiera. [
Pr.:
tre-ie-. —
Var.: (
reg.)
trierá vb. I] —
Lat. tribulare.