treaptă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.
2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ (Și în sintagma
examen de treaptă) Examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, poziție, situație.
3. Fig. Categorie socială; pătură. –
Lat. trajecta.treaptă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)treáptă (-épte), s. f. –
1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. –
2. Grad, rang, categorie. –
3. Generație, grad într-un arbore genealogic.
Lat. traiecta, de la
traiicĕre (Densusianu,
Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan,
Dift., 47; REW 8842; Graur,
BL, V, 115),
cf. trece. –
Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din
sec. XIX;
treptuit, adj. (
înv., eșalonat).
treaptă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)treáptă s. f.,
g.-d. art. tréptei; pl. tréptetreaptă (Dicționaru limbii românești, 1939)treáptă f., pl.
trepte (lat.
trajecta [fem. d.
trajectus, trecut, d.
traícere, a trece], de unde s´a făcut
*traicta, *traecta, *trĕcta, treaptă, ca
dreaptă d.
dirĕcta). Fie-care din scîndurile (petrele, frînghiile) pe care calcĭ cînd te suĭ pe scară:
din treaptă´n treaptă. Fig. Strat, rang, situațiune, pozițiune (în societate saŭ în clasificarea științelor naturale:
boĭeru e pe o treaptă maĭ înaltă de cît [!] țăranu, mamiferele-s pe o treaptă maĭ înaltă de cît păsările. V.
grad.treaptă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)treaptă f.
1. partea scărei pe care se pune piciorul când urcăm și coborîm:
din treaptă în treaptă; 2. fig. pozițiune, rang:
pe o treaptă înaltă. [Origină necunoscută].
treaptă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.
2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ Rang, poziție, situație.
3. Fig. Categorie socială; pătură. —
Lat. trajecta.