traulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAULÁRE s. f. Acțiunea de
a traula și rezultatul ei. –
V. traula.traulare (Dicționar de neologisme, 1986)TRAULÁRE s.f. Metodă de pescuit industrial practicat în largul mărilor cu ajutorul plaselor; trauling. [Pron.
trau-. / <
traul].
traulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAULÁRE s. f. Acțiunea de
a traula și rezultatul ei. —
V. traula.