traumă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (
1).
2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din
fr. trauma, germ. Trauma.