transpunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSPÚNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de
a (se) transpune și rezultatul ei; transpoziție. –
V. transpune.transpunere (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziție. [<
transpune].
transpunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transpúnere (tran-spu-/trans-pu-) s. f.,
g.-d. art. transpúnerii; pl. transpúneritranspunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSPÚNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de
a (se) transpune și rezultatul ei; transpoziție. —
V. transpune.