transpoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSPOZÍȚIE, transpoziții, s. f. (Rar) Transpunere. ♦
Spec. (
Mat.) Permutare a două litere într-o formulă. ♦
Spec. Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă a unei substanțe (care determină formarea unui nou compus). ♦
Spec. Transcriere sau executare a unei compoziții muzicale în altă tonalitate. – Din
fr. transposition.