transmisibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMISÍBIL, -Ă, transmisibili, -e, adj. Care poate fi transmis. – Din
fr. transmissible.transmisibil (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSMISÍBIL, -Ă adj. Care se poate transmite. [Cf. fr.
transmissible].
transmisibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSMISÍBIL, -Ă adj. care poate fi transmis. (< fr.
transmissible)
transmisibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transmisíbil (tran-smi-/trans-mi-) adj. m.,
pl. transmisíbili; f. transmisíbilă, pl. transmisíbiletransmisibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*transmisíbil, -ă adj. (d. lat.
transmissus cu sufixu
-ibil. V.
admisibil). Care se poate transmite:
caracteru părinților e transmisibil copiilor. Molipsitor:
boală transmisibilă.transmisibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)transmisibil a. ce poate fi transmis.
transmisibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSMISÍBIL, -Ă, transmisibili, -e, adj. Care poate fi transmis. — Din
fr. transmissible.