transmarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMARÍN, -Ă, transmarini, -e, adj. (Rar) Care se află dincolo de mare; de peste mare. – Din
fr. transmarin.transmarin (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSMARÍN, -Ă adj. De dincolo de mare, (de) peste mare. [Cf. it.
transmarino, engl.
transmarine, lat.
transmarinus].
transmarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSMARÍN, -Ă adj. de dincolo de mare. (< fr.
transmarin)
transmarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transmarín (rar)
(tran-sma-/trans-ma-) adj. m.,
pl. transmaríni; f. transmarínă, pl. transmarínetransmarin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSMARÍN, -Ă, transmarini, -e, adj. (Rar) Care se află dincolo de mare; de peste mare. — Din
fr. transmarin.