transmisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMÍSIE s. f. v. transmisiune.transmisie (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSMÍSIE s.f. 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta.
2. V.
transmisiune. [Gen.
-iei. / < fr.
transmission].
transmisie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSMÍSIE s. f. ansamblu de organe de mașină, mecanisme, dispozitive cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ la altul. (< fr.
transmission)
transmisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transmísie (tran-smi-si-e/trans-mi-)/transmisiúne1 (tran-smi-si-u-/trans-mi-) (transmitere, mecanism)
s. f.,
art. transmísia (-si-a)/transmisiúnea, g.-d. art. transmísiei/transmisiúnii; pl. transmísii/transmisiúni, art. transmísiile/transmisiúniletransmisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSMÍSIE s. f. v. transmisiune.