transiluminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSILUMINÁRE s. f. (
Med.) Metodă de examinare a anumitor părți ale corpului, constând în luminarea lor prin transparență, într-o cameră obscură, cu ajutorul unor lămpi electrice. – După
fr. transillumination.transiluminare (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSILUMINÁRE s.f. Examen medical constând în luminarea prin transparență a anumitor părți ale corpului cu ajutorul unei lămpi electrice. [După fr.
transillumination].
transiluminare (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSILUMINÁRE s. f. examen medical constând în luminarea prin transparență a anumitor părți ale corpului cu ajutorul unei lămpi electrice. (după fr.
transillumination)
transiluminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transilumináre (tran-si-/trans-i-) s. f.,
g.-d. art. transiluminắriitransiluminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSILUMINÁRE s. f. (
Med.) Metodă de examinare a anumitor părți ale corpului (sinusuri, buze, degete), constând în luminarea lor cu o lampă electrică într-o cameră obscură. — După
fr. transillumination.