transige (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSÍGE vb. III. intr. (Rar) A aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. [P.i. transíg. / < fr. transiger, it., lat. transigere].
transige (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSÍGE vb. intr. a aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. ◊ (jur.) a pune capăt unui proces. (< fr. transiger, lat. transigere)