transilvan(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRANSILVÁN, -Ă,transilvani, -e, adj. Transilvănean. – Din lat. transylvanus.
transilvan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) transilván adj. m., pl. transilváni; f. transilvánă, pl. transilváne
transilvan(Dicționaru limbii românești, 1939) *Transilván, -ă și (ob.) Transilvăneán, -eáncă s. (d. Transilvania). Ardelean.
transilvan(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRANSILVÁN, -Ă,transilvani, -e, adj. Transilvănean. — Din lat. transylvanus.