transcripțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.transcripțiune (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSCRIPȚIÚNE s.f. v.
transcripție.
transcripțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*transcripțiúne (act juridic)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. transcripțiúnii; pl. transcripțiúnitranscripțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*transcripțiúne f. (lat.
transcriptio, -ónis). Acțiunea de a transcrie. Text transcris. – Și
-ípție, dar ob.
-íere.transcripțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)transcripțiune f.
1. acțiunea de a transcrie;
2. lucru transcris;
3. reportarea unei bucăți muzicale dela un instrument la altul;
4. Jur. copie literala a unui act sau a unei sentințe în registrele biuroului de ipotece:
transcripțiunea e obligatorie pentru toate actele relative la imobile.transcripțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.