transcriere - explicat in DEX

transcriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSCRÍERE, transcrieri, s. f. Acțiunea de a transcrie și rezultatul ei. – V. transcrie.

transcriere (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSCRÍERE s.f. Acțiunea de a transcrie și rezultatul ei. ◊ Transcriere fonetică = notare a pronunțării unei limbi, a unui dialect sau a unui grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. ♦ Transcripție. [Pron. -scri-e-. / < transcrie].

transcriere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSCRÍERE s. f. 1. acțiunea de a transcrie. ♦ ~ fonetică = notare a pronunțării unei limbi, a unui dialect sau grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. 2. (jur.) formalitate prescrisă de lege prin copierea unui act juridic într-un registru public special; transcripție (3). (< transcrie)

transcriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
transcríere s. f., g.-d. art. transcríerii; pl. transcríeri

transcriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSCRIÉRE, transcrieri, s. f. Acțiunea de a transcrie și rezultatul ei. — V. transcrie.