transcripție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (
Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [
Var.: (
înv.)
transcripțiúne s. f.] – Din
fr. transcription.