transcrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSCRÍE, transcriu, vb. III.
Tranz. 1. A scrie din nou (pe altă foaie) un text fără modificări, a face o copie scrisă; a copia. ♦ A înscrie, a înregistra, a copia un act, o convenție etc. într-un registru public special.
2. A transpune în scris un text dintr-un alfabet în altul, de pe o bandă de magnetofon etc. ♦ A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, ale unui dialect etc.
3. A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, spre a fi cântată la alt instrument sau de altă voce. – Din
fr. transcrire (după
scrie).
transcrie (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSCRÍE vb. III. tr. 1. A face o copie scrisă, a copia. ♦ A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce.
2. A copia un act într-un registru public special. [P.i.
-scriu, 4
-scriem, 5
-scrieți, ger.
-scriind. / cf. fr.
transcrire, lat.
transcribere, după
scrie].
transcrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSCRÍE vb. tr. 1. a face o copie scrisă, a copia. 2. a transpune un text scris dintr-un alfabet în altul, pentru facilitarea lecturii. ◊ a nota în scris elementele unui idiom. 3. a prelucra o piesă muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce. 4. (jur.) a copia un act într-un registru public special. (după fr.
transcrire)
transcrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)transcríe (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. transcríu, 2
sg. transcríi, 1
pl. transcríem, 2
pl. transcríeți; conj. prez. 3
să transcríe; imper. 2
sg. transcríe, 2
pl. transcríeți; ger. transcriínd (-scri-ind); part. transcrístranscrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)transcrie v.
1. a copia ceva scris;
2. a face o transcripțiune muzicală.
transcrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSCRÍE, transcriu, vb. III.
Tranz. 1. A copia exact un text scris, a face o copie scrisă fără modificări. ♦ A trece un act, o convenție etc. într-un registru public special.
2. A transpune în scris un text dintr-un alfabet în altul, de pe o bandă de magnetofon etc. ♦ A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui idiom.
3. A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, spre a fi cântată la alt instrument sau de altă voce. — Din
fr. transcrire (după
scrie).