transă - explicat in DEX

transă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

transă (Dicționar de neologisme, 1986)
TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].

transă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)

transă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tránsă (stare psihică) s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

transă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase. — Din fr. transe.