trans (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANS- Element de compunere însemnând „dincolo”, „peste”, care servește la formarea unor adjective, a unor substantive și a unor verbe. – Din
lat. trans, fr. trans-.trans (Dicționar de neologisme, 1986)TRANS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dincolo (de)”, „peste”. [Var.
tranz-. / < fr.
trans-, cf. lat.
trans – peste].
trans (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANS-/TRANZ- pref. „dincolo (de)”, „peste”, „prin”. (< fr.
trans-, cf.
lat. trans)
trans (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trans- –
Pref. care adaugă unor cuvinte sensul de „pe cealaltă parte”.
Lat. trans; numai în cuvinte
neol. împrumutate din
fr.trans (Dicționaru limbii românești, 1939)*trans- (lat.
trans, dincolo, peste), prefix care înseamnă „dincolo, peste”:
transalpin, transrenan (dincolo de Alpĭ, de Rin),
vapor transatlántic, calea ferată transiberiană (vapor care străbate Atlanticu, cale ferată care străbate Siberia). V.
stră-, cis-, ultra-.trans (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANS- Element de compunere însemnând „dincolo”, „peste”, care servește la formarea unor adjective, a unor substantive și a unor verbe. —
Din lat. trans, fr. trans-.