trânjoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÂNJOÁICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea hemoroizilor
(Ranunculus illyricus). –
Trânji +
suf. -oaică.