trambalare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (
Fam.) Acțiunea de
a (se) trambala. –
V. trambala.trambalare (Dicționar de neologisme, 1986)TRAMBALÁRE s.f. (
Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. [<
trambala].
trambalare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trambaláre (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. trambalắrii; pl. trambalắritrambalare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (
Fam.) Acțiunea de
a (se) trambala. —
V. trambala.