trahit - explicat in DEX

trahit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAHÍT, trahite, s. n. Rocă vulcanică de formație recentă, cu compoziție asemănătoare cu a sienitului, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. trachyte.

trahit (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAHÍT s.n. Rocă vulcanică de formație recentă, având compoziția sienitului. [< fr. trachyte].

trahit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAHÍT s. n. rocă efuzivă, cu structură porfirică, având compoziția sienitului. (< fr. trachyte)

trahit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trahít s. n., pl. trahíte

trahit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trahít n., pl. urĭ (fr. trachyte m., it. trachite f., sp. traquita f., d. vgr. trahýtes, -hýtetos, asperitate). Min. Un fel de peatră [!] vulcanică de tip porfiroid, ușoară, dură și poroasă și foarte prețuită la construcțiunĭ.

trahit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRAHÍT, trahite, s. n. Rocă vulcanică de formație recentă, cu compoziție asemănătoare cu a sienitului, folosită ca piatră de construcție. — Din fr. trachyte.