traheotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAHEOTOMÍE, traheotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în deschiderea peretelui anterior al traheii și în introducerea unei canule traheale, cu scopul de a restabili respirația unui bolnav care prezintă simptome grave de sufocație. [
Pr.:
-he-o-] – Din
fr. trachéotomie.traheotomie (Dicționar de neologisme, 1986)TRAHEOTOMÍE s.f. (
Med.) Intervenție chirurgicală constând în deschiderea traheii. [Pron.
-he-o-, gen.
-iei. / < fr.
trachéotomie, cf. gr.
tracheia – trahee,
tome – tăietură].
traheotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAHEOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a traheii pentru a restabili respirația. (< fr.
trachéotomie)
traheotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)traheotomíe s. f.,
art. traheotomía, g.-d. art. traheotomíei; pl. traheotomíi, art. traheotomíiletraheotomie (Dicționaru limbii românești, 1939)*traheotomíe f. (d.
traheĭe și
-tomie din
ana-tomie). Operațiune chirurgică [!] pin [!] care se taĭe (se deschide) traheĭa.
traheotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAHEOTOMÍE, traheotomii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se secționează peretele anterior al traheii și se introduce o canulă traheală, cu scopul de a restabili respirația în cazurile grave de sufocație. [
Pr.: -
he-o-] — Din
fr. trachéotomie.