traglă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tráglă,
trágle, s.f. (reg.)
1. cobila plugului.
2. cociorvă.
3. targă.
4. lectică, litieră.
traglă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TRÁGLĂ, tragle, s. f. 1. Targă de lemn folosită pentru cărat diferite lucruri. ♦ (
Reg.) Un fel de sanie folosită la căratul fânului.
2. Unealtă pentru adunat paiele la stog și pentru curățat aria de gunoi. ♦ Unealtă cu coada lungă pentru scos jarul și cenușa din sobă sau din cuptor.
3. Unealtă alcătuită dintr-o scândură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a speria peștele de sub pietre. –
V. tragă.traglă (Dicționaru limbii românești, 1939)tráglă și (Trans.)
tráhlă f., pl.
e (nsl.
traglje, ung.
taraglya, d. germ.
trage, targă, contaminat de
tragă).
Mold. Tragă, tîrlie.
Mold. nord. Ĭepe (de dus plugu pe drum). V.
ĭapă.traglă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)traglă f. Mold. cobila plugului. [Slovean TRAGLĬE (v.
targă)].