tragism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. –
Trag[ic] +
suf. -ism.tragism (Dicționar de neologisme, 1986)TRAGÍSM s.n. Caracter grav, tragic. [Pl.
-me. / <
trag(ic) +
-ism, cf. rus.
tragizm].
tragism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAGÍSM s. n. caracter grav, tragic; situație tragică. (< rus.
tragizm)
tragism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tragísm s. n.tragism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. —
Trag[ic] +
suf. -
ism.