tragicomic - explicat in DEX

tragicomic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAGICÓMIC, -Ă, tragicomici, -ce, adj. Care aparține tragicomediei (1), care se referă la tragicomedie. ♦ Fig. Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice. – Din fr. tragi-comique.

tragicomic (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAGICÓMIC, -Ă adj. Referitor la tragicomedie, cu caracter de tragicomedie. // s.n. Categorie estetică care desemnează existența simultană a tragicului și a comicului. [Cf. fr. tragi-comique].

tragicomic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAGICÓMIC, -Ă I. adj. referitor la tragicomedie. II. s. n. categorie estetică, existența simultană a tragicului și a comicului. (< fr. tragi-comique)

tragicomic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tragicómic adj. m., pl. tragicómici; f. tragicómică, pl. tragicómice

tragicomic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tragicómic, -ă adj. (din tragic și comic). De tragicomedie: situațiune tragicomică. S. n. Genu și caracteru tragicomic. Adv. În mod tragicomic. – Se poate scrie și tragi-comic.

tragicomic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tragicomic a. ce ține în acelaș timp de tragic și de comic.

tragicomic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRAGICÓMIC, -Ă, tragicomici, -ce, adj. Care aparține tragicomediei (1), care se referă la tragicomedie, ♦ Fig. Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice. — Din fr. tragi-comique.