tragedie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAGEDÍE, tragedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit.
2. Fig. Întâmplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofă. – Din
fr. tragédie, lat. tragoedia.tragedie (Dicționar de neologisme, 1986)TRAGEDÍE s.f. 1. Operă dramatică a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având de obicei un deznodământ fatal, trist, care stârnește sentimente de milă și durere.
2. (
Fig.) Întâmplare zguduitoare, funestă, catastrofă. ♦ Zbucium, suferință. [Gen.
-iei. / < lat.
tragedia, gr.
tragodia <
tragos – țap,
ode – cântec, cf. fr.
tragédie, it.
tragedia].
tragedie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAGEDÍE s. f. 1. specie a genului dramatic a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având un deznodământ fatal, care stârnește sentimente de milă și durere. 2. întâmplare zguduitoare; catastrofă. ◊ (fig.) zbucium, suferință. (< fr.
tragédie, lat.
tragoedia, it.
tragedia)
tragedie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tragedíe (-íi), s. f. – Operă dramatică zguduitoare; întîmplare nefericită, catastrofă.
Fr. tragédie. Este dubletul lui
tragodie, s. f.,
sec. XVIII,
înv. după
gr. τραγωδία (Tiktin; Gáldi 263). –
Der. (din
fr.)
tragedian, s. m.;
tragic, adj.tragedie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tragedíe s. f.,
art. tragedía, g.-d. art. tragedíei; pl. tragedíi, art. tragedíiletragedie (Dicționaru limbii românești, 1939)*tragedíe f. (fr.
tragédie, d. lat.
tragoédia, care vine d. vgr.
tragodia, [d.
trágos, țap, și
ádo, cînt], fiindcă, la origine, un țap era recompensa celeĭ maĭ bune tragediĭ; it.
tragédia. V.
comedie, hazmodie). Pĭesă teatrală dramatică care inspiră teroare saŭ milă și se termină cu un eveniment funest. Genu tragic.
Fig. Eveniment funest:
ce tragedie ! – Pe la 1800
tragodíe (după ngr.).
tragedie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tragedie f.
1. reprezentarea unei acțiuni eroice și nenorocite al cării scop e a mișca prin groază sau prin milă;
2. operă dramatică menită a excita teroarea sau mila și care se termină obișnuit cu un eveniment funest;
3. genul tragic;
4. fig. eveniment funest. [Termen luat din cultul lui Dionysos: tragedia era la început cântarea religioasă executată de corul de satiri cu ocaziunea țapului înjunghiat în onoarea zeului (v.
comedie)].
tragedie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAGEDÍE, tragedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit.
2. Fig. întâmplare nenorocită, eveniment funest; catastrofa. — Din
fr. tragedie, lat. tragoedia.