trage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÁGE, trag, vb. III.
I. 1. Tranz. A face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct. ◊
Expr. A trage (pe cineva)
de mânecă =
a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru;
b) a îmbia, a îndemna.
A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios.
A trage (pe cineva)
la (sau
în)
judecată = a cita pe cineva în fața justiției.
A trage pe sfoară = a păcăli.
A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură.
A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător.
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta). ♦ A întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind). ◊
Expr. A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti. ♦
Fig. (
Înv.) A îndemna; a atrage (asupra sa).
2. Tranz. A duce, a târî după sine. ◊
Expr. A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt.
A trage un picior sau
a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine).
3. Tranz. A pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi.
4. Intranz. (
Pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
5. Tranz. A înfige (într-un corp ascuțit).
6. Tranz. A îndrepta și a opri un vehicul, o ambarcație la locul de îmbarcare sau de coborâre.
7. Intranz. A se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat.
8. Refl. și
intranz. (
Reg. și
fam.; urmat de determinări locale introduse prin
prep. „la”) A se duce (mânat de o dorință), a se îndrepta spre o țintă. ♦
Intranz. Fig. A tinde spre..., a se simți atras către... ♦
Intranz. A prevesti o anumită stare.
Trage a rău. 9. Refl. (
Pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva.
10. Tranz. Fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ◊
Expr. A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
II. 1. Tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage. ◊
Loc. vb. A trage un profit = a profita.
A trage învățăminte din (sau
de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență). ◊
Expr. A trage foloase din (sau
de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma...
2. Intranz. Fig. (în
expr.)
A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș.
A trage cu ochiul (sau
cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat.
3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ◊
Expr. A-și trage sufletul (sau
răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort greu. (
Intranz.)
A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza.
4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun.
5. Tranz. A sorbi, a înghiți, a bea. ◊
Expr. (
Absol.)
A trage la măsea (sau
la mustață) = a fi bețiv.
III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ◊
Expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (
Intranz.)
A trage (peste ceva)
cu condeiul (sau
cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita.
IV. 1. Tranz. (În diverse procese de muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări)
A trage la rindea = a rindelui.
A trage (o țesătură)
la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă.
A trage la tipar = a tipări.
A trage la șapirograf = a șapirografia.
A trage pe piatră (sau
pe amnar, pe curea) = a ascuți.
A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (
Intranz.)
A trage cu acul = a coase, a broda.
A trage cu coasa = a cosi.
A trage la rame (sau
la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin...
Trage firele prin spată. ◊
Expr. A trage banul (sau
gologanul)
prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun).
Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios. ♦ A întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦
Refl. (În
expr.)
A se trage la față (sau
la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă.
2. Tranz. (
Fam.) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ◊
Expr. A trage un (pui de) somn sau
a trage la soamne (ori
la aghioase) = a dormi adânc.
3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
4. Intranz. A descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă.
5. Tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa.
V. 1. Intranz. (Despre vânt) A bate, a sufla.
2. Tranz. (Adesea
impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire).
VI. Refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din...
2. A proveni; a fi provocat (de...). [
Perf. s. trăsei, part. tras] –
Lat. *tragere (=
trahere).
trage (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tráge (-g, -as), vb. – A deplasa ceva spre sine. –
2. A atrage, a tîrîi, a tîrî. –
3. A extrage, a smulge, a scoate. –
4. A obține, a procura. –
5. A suporta, a pătimi, a suferi. –
6. A întinde, a lungi. –
7. A fugi, a aluneca. –
8. A arunca, a azvîrli, a lansa. –
9. A lovi, a descărca. –
10. A repeta cu zel o acțiune. –
11. În general, a executa acțiunea proprie a unui obiect de terminat;
a trage cismele; a trage clopotele; a-și trage sufletul; a trage ușa; a trage cu buretele; a trage cu urechia; a trage din fluier; trage în țeapă; a trage un somn etc. –
12. A aspira, a înghiți. –
13. A sorbi, a absorbi. –
14. A bea, a trage la măsea. –
15. (Înv.) A retrage. –
16. A face masaj. –
17. (
Arg.) A împerechea. –
18. A scoate un tiraj. –
19. A face o fotografie. –
20. A emite o trată. –
21. A deveni țeapăn. –
22. A descărca o armă de foc. –
23. A se îndrepta către, a merge în direcția. –
24. A aspira, a pretinde. –
25. A avea simpatie, a avea înclinație către. –
26. A descinde, a se instala, a rămîne. –
27. A semăna, a aduce cu. –
28. A prezice, a profeți, a da semne. –
29. (
Refl.) A ieși, a scăpa. –
30. (
Refl.) A se prelungi, a dura. –
31. (
Refl.) A descinde din, a proveni, a avea originea. –
32. (
Refl.) A purcede, a rezulta. –
33. (
Refl.) A se retrage, a retroceda. –
Mr. trag, trașu, traptu, tradzire; megl. trag, tradziri; istr. trǫgu, trǫs. Lat. *tragere, var. vulgară de la
trahĕre (Pușcariu 1752; REW 8841),
cf. vegl. truar, it. trarre, prov.,
fr. traire, cat. traure, sp. traer, port. trazer. –
Der. trăgaci, adj. (bun de tras;
s. m., trăgător;
s. n., cocoș de armă;
s. n.,
Arg., pistol);
trăgător, s. m. (persoană care trage; animal de tracțiune; eliberator de polițe;
s. n., cocoș de armă; instrument de tras linii);
trăgătoare, s. f. (curea de șa; bici, cravașă; mariță, scăunel de descălțat cizmele; ureche de gheată; cocoș de pușcă; vas de cereale);
trăgulă, s. f. (
Olt., Banat, pîlnie);
trăsătură, s. f. (faptul de a trage linie, contur; urmă);
trăsură, s. f. (trăsătură; urmă; liniuță de unire; vehicul).
Der. neol. contrage, vb., după
lat. contrahere, formă rară, substituită de
contracta; retrage, vb., după
fr. retirer; sustrage, vb., după
fr. soustraire.trage (Dicționar de argou al limbii române, 2007)trage, trag I. v. t. 1. a suferi, a pătimi, a îndura
2. a înregistra pe bandă magnetică
II. v. i. 1. a mâna, a poposi
2. a face un lucru cu mare consum de energie
3. (sport) a reprezenta un club sportiv; a evolua sub culorile unui club
III. v. r. a proveni
trage (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)tráge, trag, vb tranz. – A zice, a intepreta la un instrument muzical sau vocal, a cânta. Probabil sensul primar a fost de „a cânta la vioară; a trage cu arcușul„: „Eu să-mi trag una de jele” (Ieud 1987). – Lat. *tragere (= trahere).
trage (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tráge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. trag, imperf. 3
sg. trăgeá, perf. s. 1
sg. trăséi, 1
pl. tráserăm; part. trastrage (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trage v. (
activ)
1. a mișca spre sine sau după sine:
a trage masa mai încoace, boii trag plugul; a trage de mânecă, a provoca de a spune: tot ce are pe inimă;
2. a trage prin aspirațiune:
a trage vin din bute; a trage tutun, a fuma;
a trage cu urechea, a asculta cu luare aminte;
a trage la măsea, a bea;
3. a respira greu:
a-și trage sufletul; a trage de moarte, a fi în agonie;
4. a face să iasă, a scoate:
a trage sabia din teacă, a trage cișmele; fig.
a trage folos; 5. a lungi, a întinde tare:
a trage o funie, a trage de urechi; 6. a desena:
a trage o linie; 7. a tipări:
a trage o carte în mii de exemplare; 8. a lua într’o doară:
a trage la sorți; a trage o poliță, a adresa cuiva plata ei;
9. a arunca săgeți, a descărca o armă de foc:
a trage cu arcul sau cu pușca, a trage cu tunurile; 10. a da repede:
a trage o înjurătură, o palmă; 11. a face:
a trage un somn, un chef; 12. a suporta, a suferi urmările (obișnuit rele):
capul face, capul trage; fig.
a trage nădejde, necaz; 13. a îndemna:
nu-l trage inima la nimica; 14. a chema înaintea justiției:
a trage în judecată; 15. a face să sune trăgând:
a trage clopotele; 16. a scoate sunete:
a trage din vioară; 17. a face masaj:
l’a tras pe tot corpul.║ (
neutru)
1. a sufla tare (de vânt);
2. a fi un curent de aer:
casa asta trage; fig.
a trage a sărăcie; 3. se zice de soba când arde bine;
4. a fi greu, a cântări:
a trage ia cumpănă; 5. a se opri în treacăt:
a trage în gazdă. ║ (reciproc)
1. a se retrage:
s’a tras la casa lui CR.;
2. a avea origina, a se cobori:
se trage din neam mare GR. Al.;
3. fig. a proveni:
nu voiu să ți se tragă moartea dela mine CR. [Lat. TRAHERE].
trage (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÁGE, trag, vb. III.
I. 1. Tranz. A face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-1 îndrepta spre un anumit punct. ♦
Expr. A trage (pe cineva)
de mânecă =
a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru;
b) a îmbia, a îndemna.
A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios.
A trage (pe cineva)
la (sau
în)
judecată = a cita pe cineva în fața justiției.
A trage pe sfoară = a păcăli.
A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură.
A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător.
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta). ♦ A întinde, a încorda (smucind) un fir, o sfoară, ◊
Expr. A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti. ♦
Fig. (
înv.) A îndemna; a atrage (asupra să).
2. Tranz. A duce, a târî după sine. -O-
Expr. A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt.
A trage un picior sau
a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) A face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine); a pune în mișcare.
3. Tranz. A pune (sau a scoate) un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a potrivi, a aranja o piesă de îmbrăcăminte pe o anumită parte a corpului.
4. Intranz. (
Pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
5. Tranz. A înfige (într-un corp ascuțit).
6. Tranz. A dirija și a opri un vehicul ori o ambarcațiune la locul de îmbarcare sau de coborâre.
7. Intranz. A poposi undeva spre a fi găzduit; a se instala temporar undeva sau la cineva.
8. Refl. și
intranz. (
Reg. și
fam.; urmat de determinări locale introduse prin
prep. „la”) A se duce (împins de o dorință), a fi mânat, atras spre o țintă. ♦
Intranz. Fig. A tinde spre..., a se simți atras către... ♦
Intranz. A prevesti o anumită stare.
Trage a rău. 9. Refl. (
Pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva.
10. Tranz. Fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ◊
Expr. A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
II. 1. Tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage;
p. ext. a obține, ◊
Loc. vb. A trage un profit = a profita.
A trage învățăminte din (sau
de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență). *
Expr. A trage foloase din (sau
de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma...
2. Intranz. Fig (în
expr.)
A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș.
A trage cu ochiul (sau
cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat.
3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ◊
Expr. A-și trage sufletul (sau
răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort. (
Intranz.)
A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza.
4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun.
5. Tranz. A sorbi, a înghiți; a bea. ◊
Expr. (
Absol.)
A trage la măsea (sau
la mustață) = a fi bețiv.
III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ◊
Expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (
Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita.
IV. 1. Tranz. (în diverse procese de muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări) A trage la rindea = a rindelui.
A trage (o țesătură)
la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă.
A trage la tipar = a tipări.
A trage la șapirograf = a șapirografia.
A trage pe piatră (sau
pe amnar, pe curea) = a ascuți.
A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (
Intranz.)
A trage cu acul = a coase, a broda.
A trage cu coasa = a cosi.
A trage la rame (sau
la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin...
Trage firele prin spată. ◊
Expr. A trage banul (sau
gologanul)
prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun).
Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios. ♦ A întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦
Refl. (în
expr.)
A se trage la față (sau
la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă.
2. Tranz. (
Fam.) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ◊
Expr. A trage un (pui de) somn sau
a trage la soamne (ori
la aghioase) = a dormi adânc.
3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
4. Intranz. A descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă.
5. Tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa.
V. 1. Intranz. (Despre vânt) A bate, a sufla.
2. Tranz. (Adesea
impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire).
VI. Refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din...
2. A proveni; a fi provocat (de...) [
Perf. s. trăsei, part. tras] —
Lat. *
tragere (=
trahere).