traduce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRADÚCE, tradúc, vb. III.
Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦
Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor
recepționate.
2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei).
3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦
Refl. A se manifesta.
4. (
Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură.
5. (În
expr.)
A traduce (pe cineva)
în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În
expr.)
A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [
Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din
lat. traducere, fr. traduire.traduce (Dicționar de neologisme, 1986)TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (
Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.
2. (
Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă).
3. A înfăptui, a pune în practică. ♦
refl. A se manifesta.
4. (
Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură.
5. (
Jur.)
A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. [P.i.
tradúc. / < lat.
traducere, cf. fr.
traduire, it.
tradurre].
traduce (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată. 6. (fam.) a înșela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat.
traducere, după fr.
traduire)
traduce (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tradúce (-c, -ús), vb. –
1. A tălmăci, a tîlcui. –
2. (Familiar) A înșela, a trăda un bărbat de către o femeie. –
Lat. traducere (
sec. XIX), conjugat ca
a duce. –
Der. traducere, s. f.;
traducător, s. m.;
traducătoare, s. f.;
traductibil, adj.;
intraductibil, adj.traduce (Dicționar de argou al limbii române, 2007)traduce, traduc v. t. 1. a înșela în dragoste, a fi infidel
(cuiva) 2. a înșela
(pe cineva), a păcăli
(pe cineva)traduce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tradúce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tradúc, 1
pl. tradúcem, 2
pl. tradúceți, perf. s. 1
sg. traduséi, 1
pl. tradúserăm; imper. 2
sg. tradú, neg. nu tradúce; part. tradústraduce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)traduce v.
1. a face să treacă o operă dintr’o limbă într’altă:
a traduce un autor grec în românește; 2. fig. a explica, a interpreta:
nu traduci bine cugetarea mea; 3. a chema în judecată:
a traduce în justiție.traduce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRADÚCE, tradúc, vb. III.
Tranz. 1. A da corespondentul unui cuvânt într-o altă limbă, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦
Spec. A transpune un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.
2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu mijloace artistice).
3. Fig. A înfăptui, a pune în practică, ♦
Refl. A avea ca efect, a se manifesta.
4. (
Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură.
5. (În
expr.)
A traduce (pe cineva)
în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (în
expr.)
A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [
Perf. s. tradusei, part. tradus] —
Din lat. traducere, fr. traduire.