traducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de
a traduce și rezultatul ei; (
concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. –
V. traduce.traducere (Dicționar de neologisme, 1986)TRADÚCERE s.f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (
concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [<
traduce].
traducere (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRADÚCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce)
traducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tradúcere s. f.,
g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceritraducere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de
a traduce și rezultatul ei; (
concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. —
V. traduce.