recepționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I.
Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea.
2. (În radiodifuziune) A recepta. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. réceptionner.recepționa (Dicționar de neologisme, 1986)RECEPȚIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica din punct de vedere al executării sau al calității, a lua în primire (un material, o lucrare etc.).
2. A recepta (unde radiofonice, emisiuni). [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
réceptionner].
recepționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECEPȚIONÁ vb. tr. 1. a lua în primire (o lucrare tehnică, un material etc.) după o verificare calitativă și cantitativă. 2. a recepta. (< fr.
réceptionner)
recepționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recepționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
recepționeázărecepționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. 1.
Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea.
2. (în radiodifuziune) A recepta. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. réceptionner.