tractor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACTÓR, tractoare, s. n. Autovehicul cu mare putere de tracțiune folosit, în agricultură și în industrie, pentru a remorca diverse unelte, mașini sau vehicule;
p. ext. autovehiculul definit mai sus, împreună cu unealta pe care o remorchează. – Din
fr. tracteur.tractor (Dicționar de neologisme, 1986)TRACTÓR s.n. 1. Vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, folosit în agricultură și în industrie pentru a remorca sau a pune în acțiune diverse unelte, mașini sau vehicule.
2. Tractor de sudare = instalație formată dintr-un cărucior autopropulsat, care se folosește la sudura automată pe lungimi mari. [< fr.
tracteur].
tractor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRACTÓR s. n. 1. vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, folosit pentru a remorca sau a pune în acțiune diverse unelte, mașini sau vehicule. 2. ~ de sudare = cărucior autopropulsat la sudarea automată pe lungimi mari. (< fr.
tracteur)
tractor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tractor, tractoare s. n. (deț.) dispozitiv pentru aprins țigara, confecționat dintr-un rulment fără bile, o cutie, o cârpă carbonizată și o lamă îndoită.
tractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tractór s. n.,
pl. tractoáretractor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACTÓR, tractoare,
s. n. Autovehicul cu mare putere de tracțiune folosit, în agricultură și în industrie, pentru tractarea și acționarea unor utilaje;
p. ext. vehiculul împreună cu utilajul pe care îl remorchează. — Din
fr. tracteur.