tractir - explicat in DEX

tractir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRACTÍR, tractire, s. n. (Înv.) Han; birt, ospătărie. – Din rus. traktir.

tractir (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tractir, tractire s. n. bordel

tractir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tractír (înv.) s. n., pl. tractíre

tractir (Dicționaru limbii românești, 1939)
tractír n., pl. urĭ și e (rus. traktir, locandă, birt, otel [!], d. germ. traktieren, a trata). Vechĭ. Han. A sta de tractir, a te ține de chefurĭ. Azĭ. Defav. Bordel.

tractir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tractir n. Mold. ospătărie: curtea unui tractir NEGR. [Rus. TRAKTIRŬ, restaurant].

tractir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRACTÍR, tractire, s. n. (înv.) Han; birt, ospătărie. — Din rus. traktir.