tractus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÁCTUS s. n. (
Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem – Din
fr.,
lat. tractus.tractus (Dicționar de neologisme, 1986)TRÁCTUS s.n. (
Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care sunt dispuse în serie. [Var.
tract s.n. / < fr., lat.
tractus].
tractus (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÁCTUS s. n. (anat.) ansamblu de fibre sau organe dispuse în serie. (< fr., lat.
tractus)
tractus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tráctus v. tracttractus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÁCTUS s. n. v. tract.