tracic - explicat in DEX

tracic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÁCIC, -Ă, tracici, -ce, adj. Care aparține Traciei sau tracilor³, privitor la Tracia sau la traci; trac³ (2). – Din lat. thracicus.

tracic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÁCIC, -Ă adj. trac² (II). (< lat. thracicus)

tracic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trácic adj. m., pl. trácici; f. trácică, pl. trácice

tracic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trácic, -ă adj. Al Tracilor: arme tracice. Adv. A vorbi tracic.

tracic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Tracic a. V. Bosfor și Chersones.

tracic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÁCIC, -Ă, tracici, -ce, adj. Care aparține Traciei sau tracilor³, privitor la Tracia sau la traci; trac³ (2). — Din lat. thracicus.