trăsnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. –
Trăsni1 +
suf. -tură.trăsnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trăsnitúră s. f.,
g.-d. art. trăsnitúrii; pl. trăsnitúritrăsnitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. —
Trăsni1 +
suf. -tură.