trăsnitor - explicat in DEX

trăsnitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește¹. – Trăsni¹ + suf. -tor.

trăsnitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trăsnitor, trăsnitori I. s. m. (intl., înv.) spărgător. II. adj. 1. surprinzător, uluitor. 2. puternic mirositor.

trăsnitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăsnitór (rar) adj. m., pl. trăsnitóri; f. sg. și pl. trăsnitoáre

trăsnitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește¹. — Trăsni¹ + suf. -tor.