trăncăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de
a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. –
Trăncăni +
suf. -eală.trăncăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trăncăneálă s. f.,
g.-d. art. trăncănélii; pl. trăncănélitrăncăneală (Dicționaru limbii românești, 1939)trăncăneálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a trăncăni.
trăncăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRĂNCĂNEÁLĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de
a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. —
Trăncăni +
suf. -
eală.