trăncănì - explicat in DEX

trăncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. -ăni.

trăncăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăncăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăncănésc, imperf. 3 sg. trăncăneá; conj. prez. 3 să trăncăneáscă

trăncăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. — Tranc + suf. -ăni.

trăncănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trăncănì v. 1. a face sgomot cu ceva; 2. fam. a vorbi într’una; 3. fig. a bârfi. [V. tranc !].