trăitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂITÓR, -ÓARE, trăitori, -oare, adj. (Rar)
1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor.
2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [
Pr.:
tră-i-] –
Trăi +
suf. -tor.trăitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trăitór (rar)
(tră-i-) adj. m.,
pl. trăitóri; f. sg. și
pl. trăitoáretrăitor (Dicționaru limbii românești, 1939)trăitór, -oáre adj. Care trăĭește în mod obișnuit:
om trăitor la munte.trăitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trăitor a. și m. care trăiește:
trăitor la țară GR. AL.
trăitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRĂITÓR, -OÁRE, trăitori, -oare, adj. (Rar)
1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor.
2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [
Pr.: 4tră-i
-] — Trăi + suf. -tor.