trăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂÍ, trăiesc, vb. IV.
1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (În formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Sa
trăiești! ◊
Expr. (Formulă de jurământ)
Așa să trăiesc (sau
să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa).
2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua.
3. Intranz. și
tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊
Expr. (
Intranz.)
A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (
Tranz.)
A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji.
A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦
Intranz. (Cu determinări introduse prin
prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. ♦
Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață.
4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui.
5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale).
6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊
Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin
prep. „cu”) A se hrăni cu...
7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din
sl. trajati.trăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trăí (-ăésc, -ít), vb. –
1. A fi în viață, a exista. –
2. A locui, a sta. –
3. A coabita, a conviețui. –
4. A avea relații strînse, a fi în concubinaj. –
5. A dura, a fi permanent, a se menține. –
6. (Înv.) A crea, a da viață. –
7. A suporta, a experimenta. –
Megl. trăiés, trăiri „a suporta”.
Sl. trajati „a dura” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu,
Semasiol., 191; Tiktin),
cf. bg. traja „a trăi”,
sb.,
cr.,
slov.
trajati „a dura”. A înlocuit pe
via „a trăi”,
cf. aici.
Bg. pare a reproduce evoluția semantică a
rom. Der. din
lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs,
Differenzierung, 62) nu pare probabilă.
Der. trai, s. n. (viață, existență; ședere);
trainic, adj. (viu, care trăiește, existent; durabil, rezistent), cu
suf. -
nic și în parte cu semantismul
sl.,
cf. sl. trajanŭ „durabil”;
netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată);
trăinicie, s. f. (soliditate, rezistență);
trăitor, adj. (viu, care trăiește, stătător, locuitor).
trăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trăí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. trăiésc, imperf. 3
sg. trăiá; conj. prez. 3
să trăiáscătrăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRĂÍ, trăiesc, vb. IV.
1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (în formule de mulțumire, de salut, de urare etc.)
Să trăiești! ◊
Expr. (Formulă de jurământ)
Așa să trăiesc (sau
să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa).
2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua.
3. Intranz. și
tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊
Expr. (
Intranz.)
A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (
Tranz.)
A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji.
A-și trăi traiul (
și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦
Intranz. (Cu determinări introduse prin
prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop.
Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață.
4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui.
5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale).
6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊
Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin
prep. „cu”) A se hrăni cu...
7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). — Din
sl. trajati.trăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trăì v.
1. (sens învechit) a dura, a subsista:
mere și pere cari trăiesc până după Paști CR.;
2. a viețui:
a trăit o sută de ani [Slav. TRAĬATI, a dura].