trăgaci - explicat in DEX

trăgaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

trăgaci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trăgaci, trăgace s. n. 1. (intl.) armă de foc; revolver, pistol. 2. mamelonul sânului.

trăgaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăgáci¹ (pop.) adj. m., pl. trăgáci; f. sg. și pl. trăgáce

trăgaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăgáci² (trăgător) s. m., pl. trăgáci

trăgaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăgáci³ (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgáce

trăgaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. — Trage + suf. -aci.

trăgacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
trăgácĭ, -ce adj. și s. (d. trag, ca sugacĭ d. sug). Care trage bine în jug: boŭ trăgacĭ. Care trage bine (cu arcu, cu pușca), trăgător, ochitor, chitacĭ. S. n., pl. e și urĭ. Pedică [!], feru [!] pe care puĭ degetu și tragĭ cînd ocheștĭ cu pușca.