trântitură - explicat in DEX

trântitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÂNTITÚRĂ, trântituri, s. f. Trântă, trânteală, izbitură. – Trânti + suf. -itură.

trântitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trântitúră s. f., g.-d. art. trântitúrii; pl. trântitúri

trântitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trântitură f. bubă la talpă ori la călcâiul piciorului (când se calcă desculț în locul unde s’a trântit sau lovit un cal).

trântitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÂNTITÚRĂ, trântituri, s. f. Trântă, trânteală, izbitură. — Trânti + suf. -itură.