trânti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV.
1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦
Fig. (
Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă. ♦ A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
5. Tranz. Fig. (
Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. –
Cf. bg. tărtja.trânti (Dicționar de argou al limbii române, 2007)trânti, trântesc v. t. 1. (
intl.) a trăda, a vinde.
2. (
d. examinatori) a respinge un candidat.
trânti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trântí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. trântésc, imperf. 3
sg. trânteá; conj. prez. 3
să trânteáscătrânti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV.
1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦
Fig. (
Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-1 promova, a face să cadă. + A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
5. Tranz. Fig. (
Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. —
Cf. bg. tărtja.trântì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trântì v.
1. a rășturna cu violență la pământ:
l’a trântit calul; 2. fam. a da cu putere:
a trânti o palmă; 3. a improviza:
a trânti o minciună; 4. a se lupta piept la piept. [Slav. *TRÕTITI, a împinge (cf. ceh. TROUTITI)].