trândav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (
Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [
Acc. și:
trândáv] –
Cf. scr. truntav.trândav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trấndav adj. m.,
pl. trấndavi; f. trấndavă, pl. trấndavetrândav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial.
trând, umflătură și
trândav = slav. TRÕDU, colică (v.
trânji)].
trândav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (
Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [
Acc. și:
trândáv] —
Cf. sb. truntav.